Indicatoarele

Art. 64. – Indicatoarele instalate pe drumurile publice sunt:

  1. a)  de avertizare;
  2. b)  de reglementare, care pot fi:
  3. de prioritate;
  4. de interzicere sau restricţie;
  5. de obligare;
  6. c)  de orientare şi informare, care pot fi:
  7. de orientare;
  8. de informare;
  9. de informare turistică;
  10. panouri adiţionale;
  11. indicatoare kilometrice şi hectometrice;
  12. d)  mijloace de semnalizare a lucrărilor, care cuprind:
  13. indicatoare rutiere temporare;
  14. mijloace auxiliare de semnalizare a lucrărilor.

 

Art. 65.- (1) Indicatoarele se instalează, de regulă, pe partea dreaptă a sensului de mers. In cazul în care condiţiile locale împiedică observarea din timp a indicatoarelor de către conducătorii cărora li se adresează, ele se pot instala ori repeta pe partea stângă, în zona mediană a drumului, pe un refugiu ori spaţiu interzis circulaţiei vehiculelor, deasupra părţii carosabile sau de cealaltă parte a intersecţiei, în loc vizibil pentru toţi participanţii la trafic.

(2)   Indicatoarele pot fi însoţite de panouri cu semne adiţionale conţinând inscripţii sau simboluri care le precizează, completează ori limitează semnificaţia.

(3)  Semnele adiţionale se pot aplica pe panouri ce includ indicatoare ori chiar pe indicatoare, dacă înţelegerea semnificaţiei acestora nu este afectată.

(4)   Pentru a fi vizibile şi pe timp de noapte, indicatoarele rutiere trebuie să fie reflectorizante, luminoase ori iluminate.

(5)  In locuri periculoase, pentru a spori vizibilitatea şi a evidenţia semnificaţia unor indicatoare, acestea pot figura grupat pe un panou cu folie fluorescent-retroreflectorizantă cu reflexie ridicată. Aceste indicatoare pot fi însoţite, după caz, de dispozitive luminoase.

Art. 66. – (1) Semnificaţia unui indicator este valabilă pe întreaga lăţime a părţii carosabile deschise circulaţiei conducătorilor cărora li se adresează.

(2)   Când indicatorul este instalat deasupra benzii sau benzilor, semnificaţia lui este valabilă numai pentru banda ori benzile astfel semnalizate.

(3)  Semnificaţia indicatorului de avertizare începe din locul unde este amplasat. In cazul indicatoarelor care avertizează sectoare periculoase, zona de acţiune a indicatoarelor este reglementată prin plăcuţe adiţionale.

(4)  Indicatoarele de avertizare se instalează înaintea locului periculos, la o distanţă de maximum 50 m în localităţi, între 100 m şi 250 m în afara localităţilor, respectiv între 500 m şi 1.000 m pe autostrăzi şi drumuri expres. Când condiţiile din teren impun amplasarea la o distanţă mai mare, sub indicator se instalează un panou adiţional „Distanţa între indicator şi începutul locului periculos”.

(5)   Pe autostrăzi şi drumuri expres, în toate cazurile, sub indicator este obligatoriu să se instaleze un panou adiţional „Distanţa între indicator şi începutul locului periculos”. In situaţia în care lungimea sectorului periculos depăşeşte 1.000 m, sub indicator se montează panoul adiţional „Lungimea sectorului periculos la care se referă indicatorul”.

(6)  Semnificaţia indicatoarelor de interzicere sau de restricţie începe din dreptul acestora. In lipsa unei semnalizări care să precizeze lungimea sectorului pe care se aplică reglementarea ori a unor indicatoare care să anunţe sfârşitul interdicţiei sau al restricţiei, semnificaţia acestor indicatoare încetează în intersecţia cea mai apropiată. Când indicatoarele de interzicere sau restricţie sunt instalate împreună cu indicatorul ce anunţă intrarea într-o localitate, semnificaţia lor este valabilă pe drumul respectiv până la întâlnirea indicatorului „Ieşire din localitate”, cu excepţia locurilor unde alte indicatoare dispun altfel.

Art. 67. – Indicatoarele rutiere temporare corespondente indicatoarelor de avertizare, de restricţie sau interzicere ori indicatoarelor de orientare au aceleaşi caracteristici cu cele permanente, cu deosebirea că fondul alb este înlocuit cu fondul galben.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *